gheboase urme-anșchilopate fuse
și semne-n carne de atâtea boale
avea odată cincizeci de ocale
și-acum din coaste supte scuipă tuse
soldatul scos la vatră-i dă mantale
sunt zdrențe fade de curând aduse
și-ajung pe el cu furca parcă puse
că cine-l vede e cuprins de jale
un câine rebegit își plimbă laba
lângă scălâmba gheată ce-a rămas
să bată prundul desfundat degeaba
s-a strâns târziu în umbră la taifas
a naibii viață care-mi este treaba
să trec tembel să fac spre el un pas


22 iulie 2006