Navetiștii



Ei fac naveta din sat la oraș –

Ei fac naveta din țară la țară –

Aceeași navetă, aceeași povară –

De-a strânge un ban ca să aibe sălaș –



De-a strânge un ban să-l aducă acasă –

Deși casa lor e tot timpul pe roți –

S-aducă acasă o viață frumoasă,

Plătită cu ziua și noaptea, la toți –



Plătită cu munca ce n-are zăbavă,

Naveta e lungă, și viața lor nu-i

A lor, ci e-o muncă, e-un fel de otravă

Ce-o beau, ca sa aibă ai lor, căpătâi –



Azi, în capitală, și mâine, la Roma,

În Spania, în SUA, își pun la bătaie

Întreaga navetă, să aibă familia

O casă ferită de-a Lumilor zoaie –



Să smulga vieții nectarul, dolarul,

Să cumpere haine, mâncare, și rost,

Naveta e-o trudă ce-și rabdă amarul

Să uite prin muncă, de-al clipelor cost –



Mai trece o zi, și mai trece-un mileniu,

Ei tot navetiști sunt aici, pe pământ,

Þărani – cea mai ieftină mână de geniu,

Þărani – cea mai ieftină mână de sfânt –



Tărani fără țară, și tări fără Euro,

Naveta o fac dintr-un sat ruginit,

Sau dintr-un oraș cu țărani de la neuro,

În megalopolisuri, pe-un dolar găurit –



Þărani cu o țară ce n-are parale,

Muncesc pretutindeni ca-n luncă, la plug –

Cu mâinile goale, cu viețile goale,

Purtând libertatea robiei, ca jug !...