Să presupunem
“vor avea ochi, și nu vor vedea”

Să presupunem că tu hotărăști
Câti copii se vor naște pe lume,
Și tot tu le dai haine, și mâncare, și băști -

Câți copii să se nască, anume?
Poți spune?

Ce planifici pentru rasa umană
Când resursele de pe pământ nu ajung?
Cui îi dai, de la cine iei hrană?

Cum te speli tu pe mâini de probleme fără soluție, caduce,
Cum le spui: omul este un animal educat
Să se lupte cu semenul său pentru dreptul de-a se reproduce?

Nu-i frumos!

E frumos să le spui: libertate și democrație,
E frumos să le spui: noi avem la orice problemă, soluție,
E frumos să le spui: trăiește-ți viața, clipa, deplin!
E frumos să le spui: rezervorul resurselor tale de fericire e plin!

E frumos să ne mințim elegant și pervers,
E frumos să facem și luptei pentru perpetuarea speciei - un vers,
E frumos să nu spunem: “peștele cel mare îl înghite pe cel mic”
E frumos să luptăm zilnic pentru zilnicul firfiric –

E frumos să înmulțim talanții smintind și cadavre –

Cât despre presupunerea că Universul aparține
Celor care pe lume fac rău, și îl numesc “bine”,

Palavre!