să mor acum un anotimp?
să mai jelesc o vară?
în astă toamnă îți închin
un cântec de vioară.

e prea târziu s-adorm acum,
mormintele sunt pline,
căzute frunze pe pământ
și iarna nu mai vine.

să-mi fie frigul loc de veci,
și crucea mamă bună,
e prea târziu s-adorm acum,
când noaptea mă cunună

cu un luceafăr de pe cer
și trista strălucire
mă-nvăluie ca un mister
și tremur de iubire.