Ai păstrat
zăpezile
înlăuntrul
amintirilor
geroase...
Mi-ai lăsat
la marginea disperării
doar o mințită
primăvară și
un soare cu dinți
în mijlocul
unui văzduh
fără de lacrimi.

Ai tras
peste ochii prezentului
plapuma tăcerii
și ți-ai zidit
toate visele
dincolo de Ana,
de prunc,
și de iubire
ca să nu cumva
să te prindă
furtuna de nisip
iscată
în adâncul oceanelor
fără de apă...