Lângă un cireș retezat, Carmen.
Moștenise o bucătărie și o cameră de oaspeți. Și
încă două uși. În bucătăria fără acoperiș
îngrijea un pui de mâță. Pisoiul a crescut,
e alb și hrănit cu lapte de vacă. Grădina
presărată cu flori de cireș, începe de lângă uși
întinzându-se până la scaunul mâncat de apa de ploaie.
Pe el stă o fetiță. Se aud lovituri de secure.
În soare, părul i se încălzește
de atâta negru, în jur nume de arbori,
insecte și păsări.
Odată cu noaptea, minus ochii,
totul se înnegrește odată cu noaptea.
Grădina se umple, miaună miau.
Nopți răcoroase. Miaună miau mângaiat doar de vise.

În bucătărie, scrum, în scrumieră e scrum.
Nu se mai înalță nimic.