dinăuntrul pădurii
se aude un pian
ca o durere
vie
lovindu-se de copaci

am văzut cum se întâmplă
totul
exact ca un film
cu încetinitorul
un dezastru
magnific
căutându-și echilibrul
amuțisem
în ochii tăi
cercul de lumină se deschidea
ca o floare
înspăimântată

lacrimile umpleau aerul cu valuri sonore
undeva
în mijlocul vacarmului mă auzeam
prăbușindu-mă
piatră după piatră

numai eu o să știu cât
erai de frumoasă
așa
cum plângeai
ca un copil necăjit
furios
definitiv

aș fi fugit în adâncul pădurii
cu urmele tale sărate



le am pe toate