să-i spui că fluturii plutesc la fel și răstigniți de geamuri mulți se sparg
să-i lași tăcere totuși să-i vorbești de acest spațiu poate mult prea larg
să-i spui că am furat grădini de aur și-am câștigat doar urne cu cenușă
că șerpii mă tot strigă noaptea și nu găsesc în mine deschisă nici o ușă
să-i spui că m-am vândut pe un cuvânt și astăzi nu mai am ce vinde
că am trecut și nu mă poate-opri oricât mi-ar strânge drumul dinainte
să-i spui că am îmbătrânit pentru un timp și nu privirea-i poate să mă-nvie
că nu mai sunt nimic nimic nimic doar un copil bolnav de poezie