Stiglețul s-au fost prins în laț, cum e mai greu,
Și deznădăjduit de moarte se bătea;
Iar ciocârlanul rău
De el încă râdea,
Zicând: “Ce nătărău! Se poate ziua mare
Să cazi în laț așa de tare;
Când eu n-am frică De nimică?”
Dar învârtindu-se pe lângă stiglețel,
S-au prins în laț și el.

Vezi, după faptă,
Plată:
Să nu mai râzi de nime niciodată!