eu sunt această pată ce se-așterne
pe ochi pe gust pe înstrunirea gurii
pe-acel picior ce și-a pierdut condurii
ai palidei prințese dintre perne
mă-ntind la umbra ștearsă a pădurii
și peste-aripa ce în cuiburi cerne
semințele dinspre rodiri eterne
ce mai compun un timp incert nervurii
cu brațe supte mă primește seara
îi dau din hrana mea și nu grăbesc
învăluirea pâclelor ca ceara
răsfrânte-n lent canon duhovnicesc
îmi gustă toți înfometați amara
scurmare-n pori ce-n spaime se-adâncesc


12 noiembrie 2006