cu plasa-ntinsă până către poale
te-apleci firav nesigur și se miră
ființa mea că firul se deșiră
și se-mpreună-n vaste rotocoale
câte-ntrebări târzii se adânciră
când am văzut că-n lanțurile goale
se prind decis bondari cu corpul moale
pe care-n soare ochiul îi admiră
dar înc-un pas și din rețeaua densă
te-ai prăbușit cu-același sumbru morb
nu ai cerut de la țânțari dispensă
priviri pustii lumina-ncet ți-o sorb
erai paingul de pe-o stea imensă
hulpav măreț dar urgisit și orb


20 noiembrie 2006