Marea pe trupul meu flutura usoara
ca un fulg pe spatele unei gaste albe.

Si-n pantecul ei o nasteam aromind a racoare,
a muguri si miez. Cojeam pe Hades
ca pe un fruct plin si tare si
imi curgea noaptea din ochi ca o foca-ntre gheturi polare.

Trageam cu dintii de ei, trageam pestii de par
si marea amara spre tampla.
Amara de sare si stele si mari,
cu noaptea pe buze si stelele dor.
E lumea in urma-mi si-n mine carari.

Taceam ostenita si ea in crestet vorbea ca un om,
intre o gura de ploaie si una de somn.