Rămân agățat
în siliștea păcălelilor,
cu un picior în Grand Canal
și cu celălalt păscând iarba în Balta Mare.
Aștept calmul
să-mi vânture urechile,
un plebiscit în vinerea mică,
în mansarde obscure,
(între eșantioane și mimi)
prins între derviși
cu inimile ca iasca.
Ziua asta se trage din ziua de ieri
și-așa mai departe,
nimic nou sub soare,
acela
cât o roată de cașcaval
febril,
până la îngălbenirea gleznelor,
pe lângă ziduri cu poalele-n brâu.

Mătușă Fevonia,
aș cam pleca!