La margini de lumi,
în toiul nopții a căzut o stea.
Stinsă-i lumina din inima mea
și doar scâncetul ei îmi mai arată
încotro ar trebui să călătoresc,
pentru a ajunge la întâlnirea cu mine însumi.
Un grup de îngeri s-au adunat grăbiți în jurul
nefericitei încearcând să-i afle numele.
Tăcerea ei însă, e ca de piatră .
-E prea mică, le spun; încă nu are nume!
Ar fi păcat să moară nebotezată, le-am
mai strigat eu trist și înlăcrămat.
Botezați-o cu numele meu...
...Călătorul!