În obsedantul dans al picăturilor de sânge,
Pe brațul oglindit în ochiul descompus,
Pe care l'am lăsat într'un borcan, și plânge,
Un răsărit ce vine, vâslind către apus...

Pe crucea împletită din rădăcini de gheață ,
Ai atârnat un prunc, de îngeri ferecat,
În haosul simetric ți'ascunzi diforma față,
Fanatica'ți privire topindu'se'n neant...

Diastola ce strigă un ritm timid, spre stele,
În plasma crepuscularei clipe se'adună,
Și șarpele'ngrozește când curge pe sub piele,
Ca noi trâind, între adevăr și minciună...