Ascult…
Ploaia cum îmi plânge moartea,
pe când Luna se-nchină,
unui zeu adormit.
M-ați împărtășit cu tristețe și ură,
poate tocmai de asta v-am părăsit.

Ascult…
Greieri ținând isonul
unui cor răgușit.
E o slujbă mortuară,
iar eu…
Iată, am adormit.

Ascult…
cum corbi croncăne-n depărtare.
E negru orizontul,
e umed și frig…
În mormânt zace hoitul,
uitat, părăsit.