primăvara e temnița mea de tortură
-condamnare anuală la furia iubirii-

lumina crudă taie adânc în retină
-curg iriși în iarba mijită.

degete aleargă, livide și reci,
-fascicule de lumină scrijelind pe hârtii
tremurul unui vânt dinlăuntru.

în fiecare secundă las câte o bătaie de inimă
atârnată de ramuri
-să izbucneasca roșul meu dureros
din miezul de muguri.

adulmec anotimpul acesta
șiroind de iubire.
-mă las pradă lui,numai astăzi.

mâine mă voi trezi iarăși singură
într-o temniță goală.