prima zi
am strâns ochii. am numărat până la șapte ca în copilărie, când nu credeam că o să mă privești când îi voi deschide. doar eu te puteam atinge fără să te destrami.

camera
păstrez încă mobila noastră pe care motanul își ascuțea gherele. fiecare linie este o rană închisă. înăuntru se adună puroiul numai liniștea își mai ascute ghearele de inima mea.

se închide lumina
nu mai știu nimic. simt mâinile tale ridicându-mă din pat. plutesc, apoi dansez singură pe coridorul de spital. când dragostea nu se sfârșește nici un drum nu te mai duce spre casă.

patul
sunt zile când netezesc cearceaful ca și când te-ai întinde în el. adorm așa cu o mână căzută lângă pat. monsters are waiting for elise.