Te-aș ține de mâini pe calea ferată
ți-aș lega ochii în aburii trenului negru
ce-aleargă nebun și funebru
prin inima noastră legată.

Aș prinde-n fereastra murdară
șuvițe din șoaptele tale uscate
aș înnoda cu ele păduri dezlegate
din ziuă spre seară.

Þi-aș lipi tălpile albe de șinele reci,
să-mi aduc aminte de tine
când aud trenuri venind pe poteci
levantine.