Cu gheare imunde spintecă sadic sublimul,
Din scrâșneli stridente creează imnul,
Parcă este făurită din mocirlă
Și înoată pe dezgustătoare gârlă,
Perturbă simțul estetic cu grotesc
Și preface-n anormal tot ce-i natural și firesc,
E un cerșetor cu mâna întinsă hâd
Spre splendorile și opulența care râd
De tot ce e uscat, murdar și rebut,
O sărăcie a formelor imploră mut
Către îngerii desăvârșirii o pană de aur
Din care un meșter faur
Să facă o armură ce s-acopere corpul plin de râie și puroi,
Produce senzația unui vierme cu corp uman și părul vâlvoi,
Sau repulsia unui șarpe zvârcolindu-se în gunoi,
Sau oroarea unor șobolani mușcând din noi.