acum nu mai știu dacă era lumină
sau întuneric

începu să împingă degetele în ea ridicând-o
aproape că ieși din pantofi
încerca să-l împingă cu brațele
și trase
atât de tare
trase
pielea intra pe sub unghii
se răsuci și urlă
arunca sânge
în arcuri perfecte
zvâcnind
o identitate

ea nu e genul ăla de femeie despre care vorbește lumea
e ceva al meu numai al meu
țineam ochii închiși
ca să nu mai aud sunetul
lovindu-se de tine

înspăimântată
părea să nu înțeleagă
privirea mea
cu adevărat
a ei
ustura

aș vrea să-ți rup inima și să mi-o dau mie