în facultate scriam versuri
pe caietul de socialism științific
de aici mi s-a tras și restanța
eram prea visător
și țara avea nevoie de oameni cu picioare înfipte bine
în asfalt

cu hoțul m-am întîlnit mai tîrziu
stam pe o bancă lîngă faleză
el îmi povestea cum tăiase stuf în deltă
eu priveam marea din spatele lui
trebuie să_Fi_Fost_Foarte_Frumos acolo, spuneam eu
frumos pe dracu’
bă,
nu ești normal, sau visezi?

apoi s-a dus tata și eu fredonam în gînd lîngă el
mă minunam de ce nu plîng
și priveam cerul curat și albastru
priveam pămîntul de sub tălpile mele
priveam mult pe vremea aia
mult…

„dar ce vrei tu nu se poate”
îmi spun toți și acum
de la partid, de la școală
de la chioșcul de ziare
de la taxe și impozite

ești prea visător
chiar și pentru poezie