Grăbesc pasul
mă sperie noaptea.
Ajung acasă și
mă-ntâmpini plânsă toată.
Mi-e frică de noaptea.
Treci de parcă
nu mă vezi.
Urlii și blestemi
Mă chemi
de parcă sunt pe alt tărâm.
Am rămas neclintit la ușă,
n-o pot închide,
nici n-am deschis-o.
Strângi poza mea în mână.
Oare, de ce nu pe mine?
Plânsul se transformă,
E tot mai surd
Și se stinge ușor în durere,
Iar durerea ta,
nu se îndreaptă spre mine,
te doare singură.
Mă sperie noaptea.
încerc să mă vin la tine,
dar nu pot să mă mișc.
Te strig nu mă auzi,
nu mă vezi,
Te uiți la poză, eu nu mai sunt
Mi-e frică de noapte,
Căci noaptea am murit.