națiunile întineresc
oceanul a fost înverzit de steaguri
suntem viitorul suntem trecutul scârbos suntem
aici nu mai există decât punctele de acumulare a iubirii
și nici măcar ele nu pot stoca sentimente
pentru asta e nevoie de maniaci
depresivii se spânzură înainte de a începe să trăiască,
crezând că sacrificial îi va salva
de banalitate

*

cine mai poate astăzi să trăiască în ritmul impus de el...?
firele de iarbă au fost comutate pe fast forward
aparatul video marca pământ a rămas fără casete
să coborâm până în punctul mort
acolo unde pătratul se împarte în infinități albastre de sfere
bucăți din mintea mea se topesc într-o mare de gheață
lumea plutește într-un desen animat, pe o mare plină de fructe
avem dreptul să alegem orice esență
și totuși doar sângele se va termina
înainte de data inscripționată pe capac...

*

chiar vrei să încerc să trăiesc?
sau spui lecția repetată de atâtea ori...
zilele nu se mai întorc niciodată pentru că nu sunt ale noastre
păianjenii deplâng accidentele
e păcat să murim înainte să ne omoare cineva care își permite să o facă

să nu irosim fragmentele de cosmos, avem nevoie de fiecare piatră
pe măsură ce pierdem pânzele,
ochii se fac tot mai mari, tot mai frumoși

vezi tu prajpati,
lopețile de pământ nu se aruncă oricum și oriunde
trebuie să cauți întotdeauna
sferele perfecte