cred că și ăsta e un protest
poate ăl mai mare al meu
nu are nimeni urechi suficient de largi
sau de adânci ca să-l
resoarbă acolo
rămâne la suprafața frustrărilor
și a invidiilor
și a ignoranței
e de ajuns să zgândări puțin
cu unghia putrefactă deghizată în condei
și urletul literaturii
se preschimbă în autism.

...protestul meu e o piatră funerară.
dacă Blaga sau Nichita ar mai trăi
(și ce bine că nu-s,
oricum fac rotocoale în mormânt)
nu ar mai avea nici o șansă
poezia lor
ar fi ca pantofii scâlciați ai lui mam’ mare
i-am pune în colț, după ușă,
i-am urca în pod să-i mănânce moliile,
Blaga ar deveni un oarecare lucian,
Nichita ar fi te-miri-ce stănescu,
printre iluștrii -ești
fiindcă noi ne tot lăfăim în versuri sterpe
ca burțile turcilor iubitori
doar de iatagane, între perne moi
Printre rândurile noastre
cu tăișuri curbate,
ucidem domol versurile,
sugrumându-le speranțele de a ființa
întru adevăr și har.

Veșnica lor pomenire!
...că a noastră sigur nu...