Copitele mă lovesc în burtă.
Nu știu dacă mai trăiesc.
Fac bulbuci de sânge
Și tac, căci mi-e plină gura.

Mi-ai dăruit o herghelie
De Sfântul Valea.
Nu am putut să te refuz,
Căci e unica ce am de la tine.

În fiecare dimineață ieșim la iarbă verde.
Eu mă culc
Și ei sar unul după altul
Peste abdomen. Până seara târziu.

Acasă mă așteaptă așeptarea.
Aștept să vii și să-ți iei caii înapoi.
Tu vrei să mi-i lași,
Căci știi că nu mai am nimic de la tine.

Mâine îi voi duce la păscut!
Au flămânzit, micuții.