scrisoare lui Serghei

am intrat pe ultima fâșie
a drumului în penumbră
aceste semne din copilărie
s-au ascuns sub pielea palmelor de gheață
Serghei eu încă sunt viață
dar un apus însângerat
tot mă sfâșie
prin ceafă-același șarpe alb îmi umblă
dar ce nevoie e ceilalți să știe....

iubesc cuvintele e-adevărat
în aer se vor naște pentru mine
pân' la moarte
proiecte de castele noi sau în ruine
nunți se vor trece prin coperți de carte
prin mine verbul curge neîncetat

dar mi se pare stearpă azi câmpia
pe care talpa mea de pruncă
lăsase urme mici firave
azi fata cu accente grave
spre alte înălțimi se-aruncă

maturitate iartă-mi poezia