Mi-am așezat sufletul rozar peste gânduri
și murmur ușor, ușor
blestem de pietre, ghețari...

Ne înfățișasem înaintea Lui
de mână pășind pe marea-nghețată
și ne-a zâmbit
tremuram la gândul că nu vom găsi
Polul Sud din noi,
dar
m-ai rugat
să te țin strâns de suflet

Știi ce mi-a spus azi dimineață El?
Că ne așteaptă să-i ducem restul...

și-am plâns: până și marea și-a luat tălpășița...