Lumea în care ne-am născut


Doamne,
Lumea în care ne-am născut,
E viață scrisă pe pământ.
Se strică lutul și rămâne
O cruce, un suflet și un nume.

Atâta freamăt-cântec, frumusețe,
Dulce-amară bucurie și tristețe;
Inimă în culoare roșu-sângeriu,
Și gând înalt, albastru-verde străveziu,
Miros de ploaie cu parfum de viorea,
Stors peste lamă de oțel și verde catifea...
Toate dispar ca urma de aripi pe vânt,
Ca gândul care nicodată nu-i făcut cuvânt.

Apeși cu degetul în tabla de țărână,
Sperând ca totul veșnic să rămână...
Se șterge însă scrisul ars pe lut,
Rămâne doar un gând de dor durut.