|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Duminică Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 3017
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-20 | [Acest text ar trebui citit în espanol] | Escribo esta encrucijada de pájaros sobre la piel desnuda del aguacero. Con un llanto inapelable, que como un río entre las rocas corre pecho adentro , desde el silencio, grito al universo. Nadie sabe de mi, eso. Hombre de mármol sentenciado he sido (cuando apenas un paupérrimo algodón destrozado era). ¡Qué macabra ironía mujer!: Qué este extrañarte, me haya dejado como una pluma desespera a la deriva, sobre un extenso desierto ventoso, imposible de parar.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate