Musafir în cochilia mării!
Să nu uit:
Am lăsat un gând la intrare.

Iată-mă, gol, fără arme,
Într-o încăpere
Cu ziduri tencuite
De aripile pescărușilor:

Să nu mă arăt norului alb
Cu vederea însângerată,
Viermele care sapă
Tuneluri în cer!

Dar ușile se deschid
Unde nu te aștepți.
Sunete roșii
Se rostogolesc în palmă:

Vis de mărire,
Luntre scufundată-n nisipuri,
Inima mea are memoria trandafirului
Care îți răcorește tâmpla.