Poate fi spartă tăcerea
cu o vorbă caldă, ocrotitoare.
Dintr-o privire rămasă mută
lângă un mic tablou
ce nu înseamnă decât o culoare,
se aprind speranțe, gânduri,
doar amintiri fără valoare.

Să spui un lucru răspicat și tare
în care nici nu mai crezi cu adevărat,
valoarea să nu mai fie valoare,
este o crimă, un păcat.
Să agiți mereu clipele
ce sunt destrăbălate peste măsură.
ele au în final o tentă aprigă de ură.

Ne obosim privirea spre o lumină,
dar ea este de mult o iluzie optică.
Aerul încins ce îți aprinde fața
și îți dă imaginea de luptător,
face din tine un sclav,
un om care este un inamic
al unui spațiu închis, fără un ajutor.