Îmi arunc privirea peste voi
Pustiul mă cuprinde ca un dor
Răstignit pe amintiri de beton
Răsucindu-mă spre nori, spre ei
Nu pot zbura fără aripi de gând
Betonul mă orbește ca un pat

Și oare ce înseamnă iubirea?
O trecere insipidă, visul...?
Poate da, ne naștem să visăm moartea
Iar moartea ne visează, ne soptește?
Poate nu, fiindca totul e aminitire
Amintiri printre noi, iubiri printre voi