Văd ultima licornă dispărând.

Mirarea ierbii o aud cum urcă
în cerul roșu -ca o rană
încă
deschisă-
sângerând.

Aud cum cântă steaua
de nevăzut, văzută
cum tremură-nserarea
în dulce pulsul ei,

Ascult.
Și liniștită
de Umbra sunt păscută.