Trenul-musca lingea asiduu sinele
albe, aplatizand curburile tunelului.
Trenul-musca se incolacea senin,
se suia pe ziduri
si strapungea, meditativ,
capetele clopotelor.
'Toate arhetipurile sunt vii',
zambea trenul-musca
lustruindu-si unghiile.
Adunam ingandurata cadavrele pisicilor
razuiam limba dragonilor:
Zadarnic! Nu-i gaseam nicicum peronul.

Arhetipurile traiesc in apartamentul meu
lungindu-se molatic pe covor -
uneori zgaraie pleoapele parchetului.

Trenul-musca se ridica si zavoreste pivnitele
'Hai sa plecam!' imi spuse,
'E tarziu.'