Uite cum îmi arunci în față acest
Adio,
parca ți-ar fi încununată experiența
cu brio,
o victorie
asupra unor lucruri ce nu le știi,
de la copii
până la singură a nu muri.
Te întorci mereu pe călcâie,
minunata mea șuie
și tot te duci spre aiurea,
spre niciunde,
unde ochiu-mi nu mai pătrunde.
Iți fluier admirativ din spate,
acele atinse de mine
șolduri ondulate
și a pagubă murmur,
pentru a multa oara,
galben de ciudă ca o gutuie,
te duci duduie
ca să te-ntorci mereu...
șuia mea șuie.

Pan
1.08.2002