Am sa calc peste vorbele lor
si am sa ascult doar de absentele tale
din infernalele dupa-amiezi tropicale
cand albul si rosul se joaca usor
cu genele tale.

E de un cald ocrotitor
cu o sonoritate redusa
copacul fara umbra
la care-ai fost adusa
pe aripi de cocor
sa-mi mangai pielea plansa.

Am sa-ti ador gleznele
ce te poarta la mine tacute
sa ma umpli de culori placute
furate atunci cand diminetile
intunericul incep sa infrunte.

Am sa urasc sagetile lor de ochi
infipte in frazele noastre
si am sa le consider nefaste,
chiar de n-ai sa ma aprobi,
insa cuvintele as vrea a ne ramane
albastre.