Critica ma face sa ma straduiesc sa te impresionez.
Critica ma face sa ma enervez ca critici si ti se pare banal ceea ce simt.
Tot ceea ce am scris a aparut dintr-o suferinta, o problema,nu stiu daca sunt doua poezii cu rima pt. ca n-am rabdare sa o caut si foarte rar ea vine e la sine(lipsa de talent,asa-i?)
Intr-o vreme imi era frica sa merg la cimitir,asa s-a nascut poezia crez.Stii tu ce va fi dupa moarte?Eu simt ca durere si intuneric, dar vreau un inger atunci langa mine,asa cum il simt uneori acum.
Vrei sa-ti povestesc despre lumea reala? Despre frigul nebunului din azil,caruia asistentele ii fura hainele groase dar el continua sa zambeasca(nu e fictiune,crede-ma)?Despre prieteni care sufera si nu ai cum sa le intelegi durerea interioara?Despre parintii de langa care trebuie sa pleci,te gandesti ca o data vei simti si tu suferinta lor?
Si fericirea...Poti sa ma certi prietene,sa-mi comentezi cuvintele si ne-harul,dar nu spune ca sufletul meu e banal.
Anxietate,Dorinta,Putere,Manie,Iubire,Necunoscut?.Azi,acum ,sus,foc,rosu,dincolo,rece,senin,liniste,amurg,din nou.
Inchide ochii si vezi: e roua pe iarba verde, au inflorit copacii si te gadila soarele pe nas.