Blândule.
Ne răsfeți serile cu blajinul din tine.
Spui povești,
spui cine ești,
atât de dulce,
încât urechea mea trezie
uită să se mai culce,
stă ciulită să prindă hulpavă
vorba ta meșteșugită.
Și când scrii,
când transpiri tu pe lume poezii,
parcă litera te obosește,
se încruntă pe foaie,
se îndoaie,
lovește în sensuri ca lava,
ca javra,
ca biciul
și tu zbanghiul,
blândule,
bunule,
te lași moale,
parcă răsfiri vorbe peste noi
printre petale.

Pan
26.09.2002