Expresii curbe de vedere, definire și îndurare
cuvintele vinovate de lipsa mutualului discurs
perpetuează schisma păcatului biblic
și când se-ntorc ca pietrele aruncate-n sus
mă învelesc din sine răsărind întâmplător concentric
religioase sfere patriarhale de tăcere.

Nu sunt doar eu multiplicată în orice perspectivă
detaliile mă denunță iubind exponențial
același cavaler arhetipal pe care-l strig Quidam
de parcă-n universul plauzibil o oglindă selectivă
în mine-l recompune din rana cuvântului primordial
rostit cândva aleator de-un inconștient Adam.

Ca orice minune asupra căreia m-aplec cu teamă
că ar putea fi atât de consistent adevărată
muzica sferelor mă înnobilează fluierând hilar
din chiar încheieturile umerilor mei de-o seamă
precum doi bărbați incendiați de optimistul vânt solar
reiterând în plan astral o cruciadă expirată.

Acum când ultimele harfe sinistrate ale minții
se tânguiesc distonant din inimă până la tâmple
și ipoteze incomplete gravitează în jurul frunții
enunț verdicte polisilabic, mărginit și monoton,
știind că adevărul despre semispațiul viu din spate
e în umbrele din fața mea, cum ar fi spus Platon.

Realitatea converge ca o acumulare subiectivă
a șirului de truisme genuine originând din mine
și-mi pot reconstrui întreaga ființă din fragmente
cu-aceste litere gravate într-o proiecție emotivă
a unui Dumnezeu de suflet șlefuit cu palme caudine
într-un prezent nealterat de false sentimente.


1 octombrie 2002


Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București