Când ai plecat
surâsul a paralizat
în umbra îmbrățișării calde;
cearcănele așteaptă
și acum
(pe gânduri umezite...)
pleoapa viselor convergente
pentru ca
ceara suspinelor
să nu ucidă
ultimele speranțe convertite -

Astfel,
-chiar și în convulsie-
stoluri de gânduri fecunde
tocesc colțurile răbdării
pentru ca mugurii
(în culoarea îmbrățișării
călcată în picioare…)
să înflorească vise desfrunzite.