Lumina care picura lenes,
Pamant ce se scurgea pe deasupra,
Aceasta era casuta batranului anotimp...
Si frunze ce se certau,
Melancolie colorata,
O scara de fum,
Pe care nu se putea decat urca...
"Ce vom face de acum?"s-au intrebat vechile scari...
Iar mana mov a raspuns tacut,cerand un al saselea deget.


Am cunoscut azi copilul,
Caruia Mana i-a oferit acadeaua...
Mi-a spus ca prefera ultimul etaj,
Locul in care singurul vecin,
e nevecinul Dumnezeu.