E toamna acum-copaci plecind
Fereastra mea o bat
Si parca aud copii plingind
De la orfelinat

Copiii tristi ai nimanui
Cu roua prinsa-n gene
Ar tot chema si ei dar nu-i
Mama,tata ca sa-i cheme

Ii vad la geam mereu cind trec
Se uita lung la mine
Baieti si fete ma petrec
Crezind ca-s tata care vine

Copii ce n-au mai incaput
In lumea noastra mica
Atitea mame i-au nascut-
Ei totusi n-au mamica

E toamna acum si ploua des
Peste orasul cald de patimi...
Cu timpu'insa am inteles
Ca ploile de fapt sint lacrimi...!