imi pare atat de ciudat.
cineva in mine
isi inchide domol ochii
obositi si tristi,
isi intoarce fata
ca sa nu observe nimeni
ultima lacrima,
cea a dorului de frumusete.

mi se pare atat de ciudat.
oare lumea moare
in mine,
bland,fara sa simta
asemeni frunzei in soarele tarziu,
asemeni unei flori cu capul retezat,
mai stii:poate viseaza
cerul albastru?


pasul va deveni mai apasat abia
la cunoasterea liniei amare
din jurul buzelor distante.