Astăzi ți-a căzut ultima petală
cu o unduire,
cu o mișcare orientală.
Mică,
roșie,
aproape veștedă,
plină de panică,
îți privea lujerul trupului gol,
ea,
ultima pavăză între mine
și frumusețea ta ascunsă până acum.

Lumina soarelui
mi te arată altfel
prin geamul la care stai de veghe.
Abandonul tău este și el o minunăție
fără pereche.

Te culeg de pe așternuturi,
din mijlocul petalelor moarte,
te aștern într-o parte,
partea stângă lângă inimă,
desigur lângă inimă,
lângă.

Ești fragedă
dar nu o să mai fi,
din lujerul tău
se vor naște muguri-copii.
Cearcănele îți vor înlocui petalele,
gemetele nașterii
frunzele.
O să ai altfel de frumusețe,
împliniri
și altfel de finețe.

Așa-ți trebuie
dacă dansezi iarna în fața ferestrelor,
goală.

Pan
06.11.2002