Doar în vidul taciturn al unei clipe
Mai am răgaz să admir
Lenta moarte a unei lumânări
Mozolită la picioare între hălcile
De frișcă și sirop...
M-au arestat, ca pe un soldat fricos
Și m-au lovit cu sete
În măsele, cu tarele bocancului,
grijile...
Am uitat până și că trebuie
Să uit că viața e un petec
Nears
Dintr-o slovă către Dumnezeu.
Din când în când,
Întâmplător,
Mă trezesc și-mi zic:
Bă, ce mult a trecut!
Iar apoi
Revin în plinul următoarei clipe,
Spălat de amintiri,
De teamă, de moarte.

Hei, de-ar fi totul numai poezie!
Dar, nu e...

(18-nov-2002)