Cand umbrele sporesc peste sat
eu te astept langa fantana,
in umbra aceluiasi salcam inalt
si cu acelasi trandafir in mana.

Gandind la tine-n fiecare noapte
si luminat de luna, eu visez,
la viata mea ce merge mai departe,
la viata mea ce curge fara sens.

In mana mea, de cand te-astept,
frumosul trandafir a adormit,
oricat incerc nu pot sa-l mai destept
caci e-amarat si el ca n-ai venit.

Stau si te-astept langa fantana,
dar tu nu-mi dai nici un raspuns,...
voi mai veni peste o saptamana
si te voi astepta din nou, ascuns.