Spune-mi că norii sunt țesuți din vise
Și cerul e un câmp cu ghiocei,
Că stelele se nasc în zori, promise
Mirese ne-ntinate, pentru zei.

Spune-mi că soarele răsare la apus,
Că razele-i sunt fâlfâiri de-aripă,
Că îngerii mai au ceva de spus
De câte ori iubirea se-nfiripă.

Spune-mi că umbră îmi e marea-ntinsă,
Că pașii mei sunt valuri, fremătând,
Că-n urma mea, e nemurirea prinsă -
O perlă neagră,-n scoica ei pulsând.

Spune-mi că dorul meu ți-e semn de carte,
Un filigran brodat din sărutări,
Că gândurile-ți dorm pe-aceeași parte
Cu ale gurii mele răsuflări.

Spune-mi că fără mine viața toată
Þi-e searbădă și-ntoarsă azi pe dos,
Că mă iubești cum n-ai iubit vreodată ...
(Dacă tot minți, măcar să minți frumos).



30 decembrie 2002