Vernisaj de toamnă




Iubirea mea s-a sinucis
Ornată-n valuri de flori veștede
M-așteaptă.
Prea târziu.

În rame ruginite stă portretul ei.
Prin nopți mucegăite bântuie.
Ușor.
Coșmar în negru.

E ceață, brumă rece-n jurul meu
Și măști strâmbate-i cad în cimitir
Am împietrit.
Delir.


Cornelliu,
Nov 1998, Constanța