Mi-e spasm urletul de dimineata
ce se infige-n mine lugubru,
ca farul Capului Verde in ochiul orizontului
pe neceata.
Mai era doar o singura viata
de nascut …
Nu mi-au ramas decat doua atuuri
albe, amare si tocite la colturi,
ratacite in jumatatea paradoxala
a fiintei mele,
sau a cui o fi pana la urma,
cand se va constata uzucapiunea.
Ziceam despre urlet.
Asta, cel din urma care m-a cuprins,
mi-a gatuit pur si simplu rasuflarea,
n-o sa mai pot sustine in vecii vecilor
vreo conferinta docta
despre circulatia banilor in natura,
(o, ce frumos se evapora!)
ori despre nerostul timpului
in cadere libera spre
neverendingstory …